decipio

An Elementary Latin Dictionary

dēcipiō cēpī, ceptus, ere

de + capio, to catch, ensnare, entrap, beguile, elude, deceive, cheat : eo deceptus, quod neque, etc., Cs.: etsi minime decere videtur decipi: Croesum: deceptus a me: per conloquium decepti, Cs.: per fas ac fidem, by the pretence of , L.: in primā spe decepti, L.: cupidine falso, H.: specie recti, H.: amor deceptam morte fefellit, bereaved , V.: dulci laborum decipitur sono, is beguiled , H.: diem, O.: Decipiam ac non veniam, T.: ab tergo et super caput decepere insidiae, i. e. were hidden , L.— Fig., to deceive, elude : exspectationibus decipiendis: oculos, qui decipit, incitat error, O.: specimen istud virtutis deceptum imagine decoris, i. e. called forth by a false notion , etc., L.