finitimus

An Elementary Latin Dictionary

fīnitimus or fīnitumus adj.

finis, bordering upon, adjoining, neighboring : Galli Belgis, Cs.: aër mari: latus Boreae, i. e. bordering upon the north , H.: provincia, Cs.: Marsi, H.: finitimis inperat, next neighbors , S.: finitimi ac vicini.— Fig., bordering upon, nearly related, like, kindred, associated, connected : virtuti vitium: falsa veris: poëta oratori: historia huic generi: artium quasi finitima vicinitas, closest : malum.

Related Words