circumlino

A New Latin Dictionary by Charlton T. Lewis Ph.D. and Charles Short, LL. D.

circum-lĭno, lĭtum, 3 (perf. late Lat. circumlinisti, Vulg. Ezech. 23, 40), v. a. (access. form circumlĭnĭo, īre; cf. lino; so, circumliniunt, Quint. 12, 9, 8 Spald. N. cr.: circumliniri, id. 1, 11, 6: circumliniendus, Col. 6, 16, 3; 6, 17, 9).

I Aliquid alicui, to smear , stick , or spread all over , to besmear : vulneribus aliquid circumlinitur, Plin. 22, 23, 49, § 103: Galbanum ramis ellebori circumlitum, id. 24, 5, 13, § 22: ciroumlita taedis sulfura, Ov. M. 3, 373.—Far more freq.,

II Aliquid aliquā re, to besmear something all over with something , to anoint , bedaub (class.; most freq. in part. perf. pass. ): oculum pice liquidā, Col. 6, 17 fin. : labellum luto, id. 12, 44, 1. — Absol. : oculum, Plin. Ep. 6, 2, 2: alvos fimo bubulo, Plin. 21, 14, 47, § 80; 28, 11, 47, § 167.—In part. : corpora fuco, * Lucr. 2, 744: circumliti mortui cerā, * Cic. Tusc. 1, 45, 108: fictile argillā, Plin. 33, 9, 46, § 131 al.: pictura, in quā nihil circumlitum est, is painted around , Quint. 8, 5, 26.—

B -Trop.: extrinsecus adductis ea rebus circumliniunt, they elevate them , as it were, by strong coloring , embellish , Quint. 12, 9, 8.—And (the figure derived from smearing musical instruments with wax, in order to produce a deep tone): simplicem vocis naturam pleniore quodam sono circumlinire, quod Graeci καταπεπλασμένον dicunt, Quint. 1, 11, 7; cf. id. 11, 3, 20: nisi (mendacium) ornatu aliunde quaesito circumlitum fuerit ac politum, Lact. 3, 1, 3.—

C Poet., in gen., to cover , clothe : circumlita saxa musco, * Hor. Ep. 1, 10, 7: (Midas) auro, Ov. M. 11, 136.